Pesimistul

— Scena se petrece-n birtul „La Catacombe“ —

Mai c-ași plânge. Traiu-mi este o grozavă tragedie. — Cel din urmă act: Neantul... Ptiu, o muscă-n farfurie! Hei, băiete, ia-ți pilaful; ochi-n patru, ce e asta? O să mor, va plânge tata, nenea Ghiță, și-apoi?... Basta! June sunt și am parale, am și trecere la dame, Ce e dreptul; dar vederea porcăriilor infame. Care-n lumea asta mare și stupidă se petrec, Mă cutremură de groază... ia mai dă-mi înc-un cinzec, Să înec nețărmuritul și puternicu-mi dezgust. Fă-mi și-o fleică, dar ia seama, pune-mi una mai cu must! Pe a mea frunte așternut-a giulgiul neagra deznădejde; Plictisit de lumea asta și de Lumea lui Nădejde, Văd prea bine că scăparea este doară în Nirvana Pradă viermilor siniștri... Excelentă e tocana! Se mănâncă câte odată, binișor la Catacombe. Sunt sătul de viață, însă nu-s sătul; deci, mii de bomba, Să mănânc întâi friptura și-apoi vom vedea ce-om face Cu Neantul Dumitale; Schopenhauer, ia dă-mi pace!