Plugul și tunul

Fabulă

S-au întâlnit un plug ș-un tun Pe drumul unui mic cătun. Și drumul așa strâmt era Că nu putea Pe el sa treacă decât unul. Să treacă Plugu-ntâi sau Tunul? În marea lor nedumerire Șezură-n loc, Dar Tunul, țanțoș, c-o privire Plină de foc, Și fulgere țâșnind din ochi-adânci, Se repezi și dete-un brânci Plugului, zicând: — „În lături, țopârlan de rând!” ”Eu cel dintâiu să trec se cade;” Smerit iu urma să-mi mergi bade!” Dar Plugul spuse cu sfială: — „Prietene, fără-ndoială,” „Pesemne ești smintit, ori... Krupp?” „Aș înțelege-o rugăminte;” „Dar să-mi ordoni să treci-nainte?!” - „Ordon! Iar de nu vrei, - te rup!” Ș-adaogă: „Nu mă cunoști,” „Desigur dacă îndrăznești” „Porunci-mi să te-mpotrivești” Eu-s fruntea falnicelor oști,„ Și nu s-a-ncumetat nici unul„ A umili pan-acum Tunul! „Nemernic Plug,” „Eu aș putea” „Doar c-o ghiulea” „Să te distrug!” „Ar fi să-ți fac însă o farsă” „Nedemnă de puterea mea.” „Privește!” „Și, spune-mi, nu te îngrozește” „Această gură ce foc varsă” „Ca un balaur din povești?” „Și, spune-mi, nu te îngrozești” „Când glasu-mi suna mânios” „Ca trăznetul cel fioros?” „Să-nfrunți, tu, forța mea haină,” „Tu, vierme târâtor în humă?!” „O, Plugule, asta-i o glumă!” „Eu pot preface în ruină” „Cetăți cu ziduri seculare” „Și pot trimete la plimbare” „Pe celălalt tărâm, o Plug,” „Zecimi de mii de inși !... Toți fug” „În fața Tunului năpraznic!...” „Zău, recunoaște: fuși obraznic!”

Sărmanul Plug rămase o clipă Îngândurat. Unui puternic îngâmfat E greu să-i dai răspuns în pripă. Dar, după ce se chibzui, Grăi: — „Mărturisesc cu resemnare:” „Puterea ta este mai mare,” „O Tun” „Nebun!” „Și-și închină fața sa plânsă” „Mărturisește și tu însă” „Ca și eu deși nu-s fălos” „Pe lumea asta-s de folos!” „Urgia ta pustiitoare” „Distruge sate si ogoare,” „Și ori pe unde treci lași gol,” „Ruina, jale și pârjol!” „Ș-atunci vin eu, Plug oropsit,” „Și dreg ce tu ai nimicit:” „Colibele nefericite” „Și lanurile aurite,” „Ca-n urma brazdei Plugului” „Cresc spicele belșugului,” „Și nu-i pamânt mai mult bogat” „Ca cel cu sânge îngrășat!”

Așa vorbiră plug și tun Pe drumul micului cătun. Dar, iată, după un tufau Le iese-n cale un țăran, Care le zise: — „Pace vouă!” „Unelte sunteți amândouă” „De o potriva de utile:” „Tu, mândre tun, ești vitejia,” „Tu, plug umil, ești hărnicia!” „Și trebuie sa vă legați” „Ca frați!” „Și, mai ales, să nu uitați” „Ca eu țăranu-n veci jertfit,” „Ca mucenicul osândit” „Să piară pe aprinsul rug, —” „Eu mânuesc și tun și plug!”