Prima-i vânătoare

Iat-o calmă, gravă. Acest obicei Nu e-n firea ei. Nu cumva-i bolnavă? Mă uit uluit Cum stă liniștit. Oare ce-a pățit? Dar, privind mai bine, Văd că Miau își ține Urechea ciulită, Și nu-i liniștită, Nările-i palpită, Iar ochii-i sălbatic Ard ca un jăratec. A! am priceput! Subt un vechi fotel Stă de spaimă mut Un mic șoricel. Ambii s-au văzut, Pisica-i la pândă, (D-aia stă-nțeleaptă!) Iar el își așteaptă Groaznica osândă. Miau face-o mișcare. Șoricelul crede Că-n acest moment Ea se și repede Gata de război, Și atunci, prudent, Un pas înapoi. Brrr! o să-l distrugă! Mi-am zis eu. Hei aș! Miau o ia la fugă Ca un iepuraș! Pentru-ntâia dată Prada i s-arată Și e-nspăimântată. Dar și șoricelul, Speriat de ea, Dispăru mișelul Subt o dușumea. Ș-așteptai în van Să le-admir duelul, Căci „La lutte cessa Faute de combattants“, Miau ești drăgălașă, Dar proastă și lașă, Nu demnă urmașă — A marilor feline Din păduri virgine! Cu-așa „performanță“, N-am nicio speranță! Că-mi vei apără — Cu bravura ta De șoareci căminul. Mă duc deci să-mi iau Dela spițărie Antișoricinul... Miau, rușine ție! După asta, după Așa vitejie, Mâine la dejun La regim te pun: Doar pâine și supă! “Ești o scârnăvie, Miau!.. Dar, scumpă fată Vin și mâna-mi pupă: Severul tău tată Iartă ș-astă-dată!