Poezie · 1901
Profesia de credință
George Ranetti · 1 min
a unui candidat de-nsuratoare
Tu, ce-o să ai marea onoare
Să te numești Madam Romeo,
Te vreau cu zestre sunătoare
Căci, vai! azi nihil sine... leo!
O să-ți declar amor la toartă.
Îți voi cânta pe sub ferestre,
Însă-ți repet: mașer, nici moartă,
N-o să te iau fără de zestre.
Nu vreau să fiu o vaporoasă,
O serafimică făptură;
Te vreau înaltă, viguroasă,
Un stil solid d-arhitectură.
Să fii chineză-n latinească,
Iar de clavir să n-avem vorbă,
Când soțul o să-ți poruncească,
Mahmur, să-i dregi c-o acră ciorbă.
Așa te vreau, fără latină,
Dar meșteră în ciorbă acră,
Fără clavir, fără pianină
Și mai ales fără de soacră.
Să nu știi ce-i aceea modă;
Să porți voioasă-o pălărie
De-ar fi chiar a la Ciubăr-Vodă,
Sau de prin leatul una mie.
Iar dacă Doamnei o să-i placă
Ca să flirteze prin saloane,
O rog, călău să nu mă facă
De-i voi croi vreo cinci bastoane.
Ș-acum, fiind încredințate
Că sunt un june lână-n lână,
Grăbiți-vă, fete bogate,
Și cereți prea frumoasa-mi mână!