Poezie · 1901
Serenada
George Ranetti · 1 min
De-ai putea citi psaltirea
Sufletului, pe popește,
Ai pricepe-atunci iubirea
Ce-ntru el sălăsluiește.
Pravoslavnică cucoană,
Tu de cer ai fost aleasă
Ca-n altar să-mi fii icoană
Dulcea taichii preoteasă!
Te voi ține numa-n palmă,
Cu colaci și cu prescură,
N-ai s-auzi nici-o sudalmă
Din a mea spurcată gură!
Aolio! Dar de pomană
Răgușesc cântând prohodu...
Nafura ta de vădană!
Octoicu și triodu!
Devla-ți plină-i cu colivă,
Și n-ai praxis, nici glagore;
Că te ții ca o parșivă
Cu chir dascălu Gligore!
De-acum nu-mi mai bat eu capu,
Nu-mi mai fac de râs giubeaua...
Să mă razi, să-mi scuipi potcapu,
Dacă nu v-oi da cățeaua!
Proestosu Nae
De la biserica din Dobroteasa