Poezie

Serenada

Când te văd în camizol Bliojandar, Mă turbează gâtu-ți gol Și așa de alb, parol, Par-car fi spoit cu var.

Ți-ai înfipt un mușețel Drept în coc Peste roșul tistimel, Iară io privind la el Simt că ard de dor, mă coc.

Pă trotal cu jind rămân — „Ah mon chior”! — Fin-că un dulău bătrân Stă hain ca un păgân Să mă-nhațe dă picior.

Fie-ți milă d-un burlac Ce-i finanț Dă nu mă lași în iatac Mă apucă vr-un dalac! Veto, pune-ți javra-n lanț!