Poezie
Un ce mișto!
George Ranetti · 1 min
Ti! ce extra e Natura
La șușeaua Kiselef;
Te crucești, parol cașci gura.
Și îți vine gust de chef.
Te apucă idialu
Când, te plimbi pă la bufet,
Un-mă ducem zbor tramcalu
Cu nea Niță Berechet
Un parfon dă tei te-mbată.
N-am văzut așa cevași. —
Te-amețește dom-le-ndată,
Par-c-ar fi taman mișmaș.
Bașca dă parfonu-acesta,
E răcoare ca-ntr-un beci.
Dă-ți dăsbraci până și vesta,—
Să te tae nu mai pleci!
O natură așa faină
Până-n cel mai oltem grad
Ca să stai fără dă haină
Nu e nici la Karlisbad.
D-aia io, ex-menesteru,
Om cu casă și copii,
Belesc ochii să văd ceru
Și m-apuc de poezii.
Ah, am să compun o lege
Cum compune Scrob de dor,
Acrostișuri,— să-nțelege,
Și chiar d-alea dă amor!