Poezie · 1912

Noapte pe mare

Ion Bentoiu · după Heinrich Heine · traducere · 2 min
Bogată e marea de perle Și bolta cu spuza-i de stele, Dar inima mea cu iubirea E mult mai bogată ca ele.
Și marea și cerul sunt mari Dar inima mea e mai mare, Iubirea-mi întrece-n lucire Și stele și mărgăritare.
Tu, mică și dragă copilă, Te-ndură și vino la mine, Căci inima-mi, cerul și marea De dragoste toate sunt pline!

Pe bolta cerului senin Aș vrea să pun o sărutare, S-apăs cu sete gura mea, Apoi să plâng cu disperare.
Căci stelele de sus sunt ochii De dragul cărora suspin; Clipesc la mine și mă chiamă Din bolta cerului senin
Spre bolta cerului senin, Spre ochii plini de dulce dor, Cucernic brațele ridic, Mă rog de dânșii și implor:
«Lumini iubite, ochi duioși, Vedeți de slufetu-mi stingher! Aș vrea să mor, ca să vă am Pe voi cu-ntregul vostru cer...»

Din ochii cerului, sclipind, Scântei de aur cad în jos Și simt în noapte, plin de drag, Cum crește sufletu-mi duios.
Voi, ochi ai cerului de sus, Pe suflet plângeți-mi mereu, În sfinte lăcrămi să-necați, Durerea sufletului meu.

În visări se pierde gândul, Cântă valul în surdină, Cufundat în întunerec Stau pe patul din cabină.
Prin fereastra ce-i deschisă Eu privesc în sus la stele, La iubiții ochi din ceruri, Dulcii ochi ai dragei mele!
Către bolta depărtată Cat într-una gânditor, Până când îmi ia vederea Un subțire văl de nor...

În șubredul perete de scândură, pe care

Adânc pierdut în visuri, îmi razim capul meu, Sălbatecele valuri lovesc fără-ncetare,

Se zbuciumă mereu

Și tainic ele-mi spun:

«Tovarășe nebun!

Prea scurt îți este brațul și ceruri prea departe Și stelele sunt prinse de iscusitul faur, Cu ținte tari de aur.

Zadarnică dorință, zadarnice suspine,

Hai, culcă-te mai bine»!


Visam o depărtată și tainică câmpie, Domnia zăpada albă pe întinderea pustie... Sub stratul de zăpadă zăceam acoperit, Dormindu-mi somnul morții, uitat și părăsit.
De sus, din înălțimea ce-n noapte se pierdea, Doar tainicele stele priveau spre groapa mea. Iubiții ochi! Puternic lucea a lor privire, Tăcută și senină, dar plină de iubire...
(Die Nordsee, 7)

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere