Poezie · 1920

Steaua

În geamul înserării o stea a strălucit, Aproape de copilul cu fruntea pe fereastră... Și mâna lui atinge în dorul fericit Ființa de sclipire plăpândă și albastră.

Trecură ani de zile... pe geam aceeași stea... Un om ridică ochii lui searbezi de pe carte, Dar el deși o vede, acum n’o mai vrea, Căci a citit pe Kepler și crede că-i departe.