În port

Zori de ziuă, valuri, ploaie — Și corăbii care pleacă, mute și greoaie Tu rămîi în port departe de atâtea căi, Poate vântul te desparte de vreunul dintre-ai tăi, De privești cu-atâta jale călătorul val, Care vine singuratec și se sparge-n mal Din corăbiile toate care merg acum. Cine știe care duce, către care drum, Un logodnic, un părinte, o scrisoare doar Și corăbiile, iată, peste zări dispar.

Ce-ai lăsat în ele oare de privești așa, Și-i atâta noapte-adâncă în privirea ta. Merg și-acum (în care parte ?) merg și-acum, ducând Un logodnic, o scrisoare, — poate doar un gând.

Stai în port, privești cu jale Câți nu stăm în port, Urmărind cu mintea visul care poate-i mort ? Câți nu stăm privind în zare și-așteptând mereu Să ne-aducă doar o veste valul mării greu ? Stăm în port, și cine stie ce catarg în zări Va fi semnul împlinirii ultimei sperări ?

Tu rămii aici și-așteaptă, Doamne, până când ? Dar aicea niciodată nu e prea curând, Dar aicea niciodata nu e prea târziu — Până când n-o fi doar noapte, noapte și pustiu.