În mine...

Aș vrea să am puterea să mă desfac pe mine, Să pot vedea odată ce am și cine sunt, Să pot să văd în noaptea adânca ce-i în mine, Mai viu, mai clar, mai bine.

Tăcerea ce mă are să-nvie-ntr-un cuvânt Aș vrea să am puterea să mă desfac pe-o masă, Ca un chirurg ce, poate, în basme numai e ! De multe ori imi pare că firea mea mă lasă Și-adeseori îmi pare că pot vedea orice... Ce groaznică faptura mi-apar eu câteodată ! În mine nu e unul — în mine nu-s doar eu, În inimă, în suflet, un altul mi s-arată, Și gândul mă muncește neîndurător mereu ! Mi-e inima o tristă și palidă fecioară, Duioasă, care plânge când n-are ce visa. Mi-e inima o tristă și palidă fecioară Pe care-o stea, un cântec, un zvon o înfioară Cum stă și-așteaptă parcă într-una altceva Iar sufletul îmi este un cititor în stele, Un mag din alte vremuri, un rătăcit de-acel Ce-și află-un rost în lume umblând cu ochii-n stele. Tu nu pricepi ce poate-a găsit vreodată-n ele Doar simți că lucruri triste adesea poartă-n el.