Poezie

Romanță

Cînd seara pe brațu-mi, C’unŭ tonŭ îngerescŭ, Reverșĭ armoiea Ce’atît o iubesc

Cît simtĕ al meŭ sufletŭ Cunoștĭ oarĕ atunci ? Frumoasele-mĭ zile Le gust foarte dulcĭ!

Ah! cîntă, iubito! Ah! cîntă, mereu! Ah! cîntă, frumoaso, Ca unŭ Dumnezeŭ!

Cînd rîzi, cu a ta buză D’amorŭ înzeitŭ, Ș’ascunzĭ gelosiea Ce‘n ochĭ ți-am zărit,

Atuncĭ lăngă peptu-mĭ, Te strîng și trăesc, În cerŭ par’că sîntemŭ Ș’așa îțĭ vorbesc :

Iubește, copilă ! Iubește, mereu ! Iubește, frumoaso, Ca ŭnŭ Dumnezeŭ

Cînd tu eștĭ voioasă Și ’mĭ zicĭ, te iubesc Atunci ca p’unu angelu Te ascult, te privesc

Ah ! pentru iubirea-ți, Viața’mi aș da Tu ești a mea soartă ! Tu ești steaoa mea !

Mai zi-mi-o, iubită ! Mai zi-o mereu ! Mai zi-mi-o, frumoaso, Ca ŭnŭ Dumnezeu !