De ce?

Pe ieri nu-l poți întoarce, pe mâni nu-l poți ghici Și tu trăiești de-a pururi din vremi ce nu pot fi... O clipă, picurată în mers de veșnicie,

Între neanturi două, ce-a fost, ce va să fie, Atât e pentru tine!...

Ți-o curmă-n tânguire dureri ce mai trăit

Și licăriri sfioase din visul irosit!...

Pe ieri nu-l poți întoarce, pe mâni nu-l poți ghici De ce trăiești de-a pururi din vremi ce nu pot fi? A ta e clipa numai, o soarbe cu nesațiu,

Cât vremea te încape în ne-ncăputul spațiu!