Proză · 1915
Din Heine
Ana Conta-Kernbach · 1 min
Înverzesc și lunci și codri, în văzduh lucesc culori,
Primăvara cu miresmele de flori.
Ciripit de turturele îmi trezesc simțiri de iarnă,
Ce pe sufletu-mi, pe doru-mi, jale stinsă vin s-aștearnă
Iar când glasul meu înalță cântece de tânguire, ”De ce viersu-ți e de jale? Reînviere-i doar în fire?” Mă întreabă ciocârlia.
— ”O, mulți ani... eu cânt mereu,
Doar îl știe și bunica-ți, dureros cântecul meu”