Poezie · 1915

Din vremi...

Și ce frumos te alintai Cu ochii tăi din cer senin, Încetinel, cu jale-n grai Spunând de dragoste, de chin...
Spre vremi de mult gândul mi-i dus, Spre vremi de mult... Și cum plângeam, Tu, de-al tău dor zadarnic spus, Iar eu de-al meu, că nu-l spuneam!

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere