Plânge

Șterge-ți ochii, Lasă gândul să plutească peste vremi îndepărtate, Chinuri de odinioară laolaltă adunate Pavăză îți pune-n fața deznădejdiei de acum: Nu e pasul tău întâiul pe-al durerii bătut drum! Le uitași o clipă, așă e? Gândule, tu visător, Vezi șuvoiul cum năprasnic se aruncă din izvor, Cum se zbate să doboare? Cine ar fi să-l stăvilească, Și când patimi dau năvală, nu e plâns ca să le-oprească. Șterge-ți ochii, Lasă gându-n depărtare să plutească fără ținte S-or găsi ca să-l dezmierde blând aducerile-aminte, Și nu plânge, nu mai plânge, uită visul tău de o clipă: Veșnicia e nălucă, dragostea e o robie!... Sau nu, plânge!... Plânge, lacrimi te-or reda cu totul ție!