Poezie · 1915

Poveste

A fost, a fost... și n-a mai fi... Și n-a mai fi și nu mai este... Blând visul meu, cald, mângâios, De mâni fi-va poveste.

Poveste făr’ de Feți Frumoși Și fără Cosânzene, Ca floarea rumenă domnind Pe răriști de poiene.

Nici pasăre măiastră, nu! Nici zmei viteji, doborâtori, Nici punți durate din argint Dintr-un amurg și până în zori.

Ci doar balauri tăinuind O piatră nestimată: Durerile ce-au doborât Simțirea mea curata.

Și-un luptător isteț... Pe basm Eu singură-s stăpână! Că doar tot visu-i făurit De-o strângere de mână!