Soare

Soare, ce de cum te arați desprinzi dunga de lumină Pân’ și-n negrul fund al mării,

Cum de nu poți tu străbate marea taina a cugetării?

Tu plăsmuitor de viață, când desfaci umbra din umbre Să dai forme lumii-ntregi,

Îndoială care doare, cum din suflet nu dezlegi?