Cântecul cel vechi al Oltului

Vine, tată, Oltul mare; Malul stâng de-abia-l zăresc. Las să vie Oltul mare, Că, români de când trăiesc, Oltul tot la piept ne are Și-i al nostru și ne știe Și nu bate cu mânie Malul cel basarabesc. Vine mare, las să vie Că ni-e sol dumnezeiesc. Vine, tată, Oltul mare, Brazi trăsniți rostogolind. Las să vie Oltul mare, Căci tătarii-ncoace tind, Dar li-e Oltul în cărare Și n-au inimă să-l treacă Și sperieți se-ntorc și pleacă, Cu noi horă nu se prind. Las să vie, că-i îneacă, Neamul nostru mântuind. Vine, tată, Oltul mare, Și cu sânge-amestecat. Las să vie Oltul mare, Că mulțimi de oști tătare El pe mal a apucat. Lifte poartă, lifte duce, Lifte, bată-i sfânta cruce; Oltul capul le-a mâncat! Las să vie să-i apuce Că ni-e scut de Domnul dat.