Poezie

Fresco-ritornele

1 Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o. Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina ? A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato !

2 Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână — Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară. Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână !

3 Pe punte-am sărutat mai ieri o fată, Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul, Că fetele stau cârd pe punte ziua toată !

4 Psaltirea popii o sărut, dar aș lăsa-o, Sărut și mâna preotesei, și-aș lăsa-o, Pe fata popii n-o sărut, și-aș săruta-o!

5 Cu ochi frumoși, cu piept rotund, așa zglobie, Tu, Doamne, ai fäcut-o numai ca să mintă Și numai ca să-mi faci necazuri mie !

6 Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, — Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă, Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă !

7 Cu șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată, Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă — De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată !

8 Îi plac poveștile, încet și la ureche, Și ce-i spui nou ! Dac-o sărut fără poveste, E veșnic nouă pentru noi povestea veche.

9 Ei, vezi cum ești ! În prag la noi te-am prins de mână, Și-am vrut să te cuprind, și pentru-atâta lucru Ai plâns și n-ai venit la noi o săptămână !

10 De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră, Și prietenă mi-ai fost de când ești fată mare, Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguță, noră !

11 Eu am de mult scriptura mea și-mi țin scriptura : Gurița fetelor cu sărutări s-astupă, Băieților eu le astup cu pumnul gura !

12 Vorbim răstit și ne-ngânăm răspunsul, Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sarutăm pe-ascunsul !

13 Ușor te nalți, când te-ai deprins să birui greul — Cei răi mă-njură ! Nu știu ei ce știu copiii ? Pe cât smâncești, pe-atât de sus se nalța zmeul

14 Ea râde-n plânsul meu ! Dar ea atâta știe ! Eu știu : Mi-e dragă, și n-aș vrea să-mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie !

15 Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute — Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute !

16 E galben soarele sub nor, și-i galben lanul Prin care treci tu, cea cu galbene cosițe — Știi tu de ce-am îngălbenit și eu sărmanul ?

17 Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire — Când ai drăguță, ești cu ea mai sfânt în cârciumă Decât fără de ea pe prag de mănăstire !

18 Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârșească Nebun, când a iubit, dar drept e și aceea Că om cu minte n-am văzut să nu iubească !

19 Eu am drăguțe multe-n sat, dar nici o fată N-a zis că-i bine s-o sărut și să-i țin drumul, Dar nici că-i bine când o las nesărutată.