Pipăruș-Viteaz

Pe-acele vremuri vechi sbune, Cand n-avea plugul inca plaz, Jupanul Piparus-viteaz Facea minuni, precum se spune, Ca singur el era minune. Fireste, a trait demult. In vremuri tare-ndepartate Si intr-un veac de tot necult: Siguri de dansul n-avem date- Si chiar d-avem, stau puse-n pult, Ca stiri putin adevarate! Istoricii din acel veac Se dau de la dreptate-n laturi, De Piparus nu prea fac sfaturi, Iar cand din intamplare fac, Sa-i vezi ce spun! Iau fan in coarne, Vreau lumea toata s-o rastoarne, Si spun ca bietul Piparus A fost egumen pe la schituri Si-a fost de vita angleus, De profesiune caraus, Iar faptele-i - povesti si mituri!

Adeca mit? Ce oameni buni! De Piparus, orice istoric Va sti sa-ndruge la minciuni In mos asa de categoric, Incat, cetind, iti cresc perciuni Si-ti vine dor sa iesi in stava Sa pasti, ca vitele otava! Istoricii contimporani Spun rau de Piparus-viteazul, Cu glod ii festelesc obrazul Si-l vand cu patru gologani, Il fac apoi de tot nacazul Si-l numara printre mocani! Poftim! Curat Eumenide! Dar alta pozna ma ucide: Mi-au spus parintii de parinti Ca Herodot si Tucidide Au fost istorici mai cuminti - Si totusi gura lor se-nchide Si-ascund dreptatea intre dinti: Vorbesc a dorso si cu frica, De Piparus nu stiu nimica! Saracul, bietul Piparus, Ascuns de oameni prin panusi!

El s-a nascut. Faima patrunde, Ca Piparus s-a nascut. Dar pe tapet e vorba : unde? Atat e numai cunoscut, Ca-n varsta de cinci ani se-mbie La Crai- Albastru ca pastor De gaste, dar incetisor Ajuns-a rang de submajor Si colonel de-artilerie. La ce an? Dupa Christos? Aceasta n-o stiu, nu voi sti-o, Caci doarme buna muza Clio! O, Doamne, mult ar fi frumos, Sa stim noi cronologic toate, Dar vezi, e rau ca nuse poate! Mereu imi fac capul bostan Si paie-mi ard mereu in crieri, Dar nu gasesti macar un an Sigur, sa-l presarez prin scrieri! Ca n-avem un cronologist, Sa faca trei-patru tabele Cu ani si fapte, ca din ele S-aflam - curagi de concepist Si date, cari sa nu ne-nsele! S-aflam an, luna, zi, minut, Secunda-n care s-au nascut Viteji; s-aflam chiar tot nimicul, Sa stim curat, cand a-nceput Sa suga tata, cat a supt-o? Si toate ce-a facut voinicul Sa stim curat si ex abrupto!

Atata numai stim noi siguri, Ca Piparus era cam chior Si totdeauna-n martisor Bolea de tusa si de friguri; Avea negele pe picior Si chiar p-un brat avea negele, Si-adeseori bolea din ele. Din baba stim c-a fost nascut, Desi el n-a fost tocmai baba; Purta mereu cioareci de haba Si-un pieptaras cu flori cusut - Mai spun ca-avea o fata slaba, Dar om era bine facut, Apoi pe tari se duce veste, Ca el vinars deloc nu bea - Dovada-avem si vom avea: Noi n-auzim nici o poveste Si mit, in care-am fi siliti Sa dam de graji cu slibovit.

Dar cine-i Piparus? Anume Cu greu poti da curat raspuns, Dar totusi ne va fi de-ajuns, Spunand ca Piparus in lume A fost un suflet greu patruns De taina multelor curagiuri: Un om de pozne si voiagiuri! El sta s-apuce lumea-n cap, Si chiar un timp a apucat-o Precum ne povesteste Cato Si Cicero. Precum un tap, sarea cu inima ranita; Pe loc ce dansul pricepea, Ca-i vro princesa iar rapita, Si fuga, bade, dupa ea! Oh! multe pozne mai facea, Cat trece-n miie numarasul! Dar a murit biet Piparusul! Si, Doamne, macar s-a luptat Cu inima d-amoruri fripta, Dar nici un crai nu i-a pastrat Vrun loc, ad gloriam, in cripta, Desi toti craii l-au stimat! De parastas si sarindare! Nici vorba pentru Piparus! Si vezi! Gramada cum stau pusi Vitejii toti prin calindare, Dar el, fugi, neica, din carare, Ca nu vad timbru pe posus! Dar ce? Stim noi ca lumea noastra La multe pricini e cam proasta Si n-are strop de capatai, Dar eu ma mir intai sintai De Piparus! El, om cu slava Si d-un caracter eminent, Cum , zmei, de n-am facut isprava, Lasand in urma testament? Ca multe-avea de pus la cale: Avea o traista cu sageti, Un cal arab cu paru cret Si pe curea podoabe-n zale - Dar cui napastele-a testat Papucii, rosi d-atatea uliti? Si bunda, cusma cui le-a dat? Si cele treisprezece suliti, In mana cui au mai picat? Da : Piparfus a stiut multe Si-a fost desigur poliglot, Doar a umblat pamantul tot; Traind la curti, in cercuri culte, Era savant si eu socot Ca pricepea filosofie Si logaritmi-cine mai stie!

(1889)