Proză · 1901
O mare durere
George Ranetti · 1 min
— Traducere după Josephin Soulary —
Își duse nevasta zdrobit la mormânt,
Și omul e jalnic la o-nmormântare;
În cârciumă intră, căci jalea prea mare
Stârnește și sete... Morții tot morți sunt!
Bând își dovedește că greu și amar e
Destinul oricărui aici pe pământ,
Și firul vieții se sfârșește frânt —
Ca tutunu-n pipă și vinu-n pahare.
„Bietul, după dânsa n-o să mai trăiască „Căci soața-i... cât patru putea să muncească!“ Doi vecini prieteni, șoptesc la o masă.
El, ștergându-și plânsul c-o basma de tort,
Cugetă că-ndată va pleca beat-mort,
Și... mare pe cine să mai bat-acasă!