Proză
Sonet
George Ranetti · 1 min
Dedicat lui Nea Niță Berechet
Of, dom-le, ce e viața și zilele cum trec! Mai iute ca tramcalu!... Îți amintești nea Niță De seara aia-n care-am bătutără alviță? Era număru ainț lăsatu-ăla dă sec!
Bre, scurt e firul vieței și-a vremei jurubiță! Îmi vine-ades, cumetre, să plâng ca un zevzec. Om mai mânca noi oare știi... d-alea dă berbec Mai fragede ca trupu dă jună copiliță?
Îmbătrânim nea Niță! Par-că mă văz ca mâine Cu dricu Primăriei ducându-mă la Belu, Nu-i dă glumit: Destinu e mare porc dă câine.
În fața Morței, nene, soldatu, colonelu,
Țăranu și ciocoiu nu au deosebire...
Așa scriea un ăla în „Cartea de citire“!