Poezie · 1901
Suflerul
George Ranetti · 1 min
La tot ce-n lume se-ntâmplă azi,
La toate cele, să crezi monșer,
De mint mustața tu să mi-o razi
Găsești ca-n teatru câte-un sufler.
Poetul care, ca un nebun,
Amor declară lunei din cer
Și-n pungă n-are nici de tutun.
Scriind, sticleții îi sunt sufler.
Te-ncurci la poker sau la pichet,
Dai fuga-ndată la Șmil buncher,
Broșa cucoanei pui amanet:
În cazul ăsta dracu-i sufler.
Nimic nevestei nu-i reproșezi,
E o bomboană, un juvaer;
Cu toate astea — vai! — divorțezi
De sigur soacra a fost sufler.
Iar altădată acasă vii,
Consoarta-ți însă nu-i nicăieri.
Cin' ți-a suflat-o? Vrei tu să știi?
Amicul casei a fost sufler.