Poezie · 1920
Cântecele creațiunii/1
La-ncepuț tăcu Divinul
Stele mii și mândrul soare
Și făcu pe boi în urmă
Din a frunții lui sudoare.
Mai târziu făcu și fiare,
Lei cu ghiare lungi, trufașe,
Apoi, leilor asemeni,
Mâțe mici și drăgălașe.
În sfârșit făcu și omul,
Domn pe lumea nou zidită;
Iar, cu chipul lui întocmai,
Și maimuța mucalită.
Dracul, deci, privi și râse:
«Doamne, singur te repeți;
Copiind pe boi, acuma
Dai vițeilor vieți!»