Poezie · 1915

Vară, vino înapoi

Poarta vântul frunze moarte, Rândunele stau să plece... Când te pui pe fugă, vară, Nici iubirea nu te-ntrece!

Cum? Să vie iarna iarăși, Tristă ca un țintirim?! Să se ducă greieri, freamăt, Tocmai când noi ne iubim?

De-i pădurea fără umbră Razele de nu-s fierbinți, Îți mai vin glumele-n minte, Îți mai vine să te-alinți?

Și ce-i dragostea? — O șoaptă... Un surâs ce ține-o clipă... E o stea ce-o vezi cu jale În neant cum cade-n pripă!...

Poți să știi că-i ești lui dragă Când nu-s flori să te-ncunune? Și să mergi visând alături, Când de frig... soarele apune?!

Iarnă dragă, ești frumoasă, Nu zic ba... dar fugi de noi Numa-acuma! Iar tu, vară Vin cu florile-napoi!...